Materiale pentru profesori și părinți

Bazele fotografiei pentru educatori

Introducere

În primul rând, ar trebui clarificat faptul că fotografia nu constă numai în cunoștințe tehnice și în priceperea de a manipula camera. Fotografia este mult mai mult decât simpla apăsare a butonului declanșator la momentul potrivit, deoarece implică multe funcții psihofizice, cum ar fi deplasarea în spațiu, observarea motivelor, perceperea relațiilor dintre obiecte, planificarea și deciderea asupra fotografiilor și a setărilor, conectarea semnificativă a experienței interioare cu lumea exterioară, autoexprimarea, creația și așa mai departe. Mai mult, apasarea butonului declansator nu inseamna neaparat finalizarea creatiei fotografice. Acesta din urmă poate continua cu colectarea, sortarea și stocarea fotografiilor, prelucrarea creativă cu ajutorul instrumentelor software, reflecția și conversația, publicarea sau expoziția.

Prezentul manual este destinat educatorilor și părinților să se familiarizeze cu elementele fotografice de bază care îi vor ajuta să lucreze cu copiii. Nu trebuie să fim experți în fotografie sau mari artiști pentru a aduce copiii mai aproape de lumea creației fotografice. Avem nevoie doar de cunoștințele de bază despre instrumente și accesoriil pe care le folosim (aparat foto, computer, program de editare și procesare foto), cunoștințe despre compoziția artistică și legile expresiei. Este de luat în seamă faptul că este vorba despre o prezentare de bază al cărei conținut este structurat în funcție de domenii care pot fi găsite și în cărți mai extinse. Aceasta înseamnă că cei care dispun de mai puține cunoștințe pot întâlni unele concepte nefamiliare, în timp ce cei care dispun de mai multe cunoștințe își doresc un conținut mai aprofundat. Noi sfătuim pe toată lumea să caute material suplimentar pe rafturi sau pe internet, dacă este necesar.

În activitatea educațională recomandăm ca copiii să dobândească noi abilități și cunoștințe treptat și în concordanță cu dezvoltarea lor psihomotorie și cognitivă. Spontaneitatea, jocurile, distracția și experimentarea ar trebui să rămână baza pentru preocuparea de fotografie în această perioadă timpurie a vieții.

Tipuri de camere

Cuvântul „fotografie” provine din greacă și înseamnă literal „desen cu lumină”. Prima fotografie realizată de o cameră datează din anul 1827. Deși principiile de bază ale fotografiei au cunoscut puține schimbări, modul de stocare a imaginilor s-a schimbat semnificativ de-a lungul timpului. În special, invenția tehnologiilor digitale (camera digitală, computerul, internetul, rețelele sociale) a simplificat fotografia într-un mod dramatic, făcând-o mai ieftină și apropiindu-o de utilizarea în masă.

O cameră digitală poate fi descrisă ca un dispozitiv care:

• interceptează lumina prin lentilă
• detectează lumina pe senzorul de lumină
• analizează și prelucrează datele luminii cu un procesor electronic
• salvează datele pe un mediu de stocare
• convertește datele într-o imagine care este afișată pe ecran.

Diferențiem camerele în funcție de următoarele caracteristici cheie:

• Dimensiunea senzorului de lumină și numărul de puncte ale senzorului (pixeli)
• Posibilitate de setari automate, semiautomate sau manuale
• Tipul de lentile și interschimbabilitatea
• Focusare și viteza de salvare a imaginii
• Abilitatea de a înregistra videoclipuri

Împărțim camerele aproximativ în trei clase:

• Camere mobile (mobile)
• Camere compacte (de dimensiuni mai mici, accesibile, ușor de manevrat – principiul "aim-and-shoot"-„țintire și tragere”, programe automate multe, obiectiv zoom fără posibilitatea de schimb)
• Camere reflex cu un singur obiectiv – DSLR (mai costisitoare, mai performante, posibilitate de setări manuale, posibilitate de schimbare a țintelor)
• Camere fără oglindă – CSC (asemănătoare ca performanță cu cele SLR, dar mai mici și mai ușor de utilizat)

Care cameră este cea mai bună?

Nu există o cameră optimă obiectiv, deoarece scopurile de utilizare, nevoile și dorințele depind de preferințele fiecărui utilizator. Pentru copii, însă, cea mai sigură alegere pare să fie camera compactă. Telefoanele mobile sunt mai degrabă mai puțin potrivite respectiv ar trebui folosite cu prudență și în conformitate cu recomandările profesionale. Aparatele fotografice reflexe sunt în general prea sofisticate pentru copii, dar pot fi un instrument potrivit pentru învățare, de documentare activități sau pentru proiecte foto speciale.

Dimensiunea adecvată a aparatului, durabilitatea carcasei, camera care se potrivește bine în mână, tastele ușor accesibile și meniurile transparente ale interfeței ar trebui să joace un rol important în alegere. Specificațiile tehnice, precum un număr mare de megapixeli sau un zoom mare, nu sunt cele mai importante; mai mult decât atât, multe camere dintr-o gamă de preț mai mică oferă o calitate satisfăcătoare

Construcția unei camere

Cele mai importante părți ale fiecărei camere sunt enumerate mai jos:

• Carcasa
  Dimensiunea camerei, modul în care este ținută în mână și calitatea protecției împotriva influențelor externe depind de carcasă.
• Declanșatorul
  Cu un declanșator activat cu degetul, obturatorul (o deschidere dreptunghiulară cu perdele mobile) se deschide în cameră, ceea ce determină cât timp va pătrunde lumina în cameră, în funcție de durata deschiderii.
• Obiectivul
  Obiectivul cu lentila colectează lumina și o proiecteză pe senzor. Lățimea unghiului de captare a imaginii și posibilitatea de zoom optic (obiective cu unghi larg și teleobiectiv) depind de tipul de obiectiv. Obiectivele care ne permit să schimbăm unghiul de vedere și zoom-ul optic se numesc lentile cu zoom. O parte esențială situată în obiectiv este diafragma (o deschidere în formă de cerc), care în funcție de diametrul său determină câtă lumină va pătrunde în cameră.
• Senzorul de lumină
  Senzorul de lumină este alcătuit dintr-o multitudine de senzori dispuși într-o rețea (pixeli) care detectează intensitatea și calitatea culorii luminii. Reglarea electronică a sensibilității senzorului (ISO) determină luminozitatea mai mare sau mai mică a unei imaginii.
• Butoane care determină modul de fotografiere
  • Mod automat (tasta verde)
    Camera controlează automat setările de fotografiere în funcție de situații.
  • Moduri de decor
    Camera reglează setările în funcție de subiect sau situație (portret, fotografii de noapte, prim-planuri, subiect în mișcare rapidă ...)
  • Modul manual
    Fotograful sau fotografa aleg parametrii de fotografiere (diafragma, viteza obturatorului...) fie complet singur, fie asistat parțial de cameră.
• Mediu de stocare
  Pe suportul de stocare este salvată o înregistrare fotografică digitală pentru vizualizare, tipărire sau procesare ulterioară. Pe lângă memoria internă, camera dispune și de un slot pentru card de memorie care permite stocarea unor cantități mari de date. Datele luminii digitale sunt convertite și stocate într-un format de imagine numit JPG.
• Ecran LCD
  Pe ecranul LCD se pot vizualiza imagini și fotografii pregătite, se pot schimba setările și se poate utiliza camera.
• Unitatea de alimentare
  Bateriile obișnuite sau reîncărcabile pot furniza energie electrică.
• Unitatea bliț
  Funcția bliț permite să faceți fotografii cu subiecte slab iluminate care nu sunt prea departe de cameră

Primii pași în fotografie

Utilizarea camerei de către un copil ar trebui să fie adaptată vârstei și dezvoltării fizice/psihosociale. Primele experiențe practice ale copilului trebuie dobândite treptat și jucăuș într-un mediu sigur acordat de educator. După ce copilul s-a familiarizat în mod corespunzător cu funcționarea camerei, ar trebui să cunoască și componentele de bază ale camerei, cele mai importante fiind:

• Buton pornit/oprit
• Declanșatorul
• Butonul de previzualizare a fotografiilor

Este recomandabil să echipați camera folosită de copii cu o curea de mână. Îi ajutăm pe copii să se obișnuiască să-și așeze imediat cureaua în jurul încheieturilor și astfel împiedicăm căderea camerei din mâini. La începutul unei activități, puteți mereu să le reamintiți de această măsură de siguranță cu o propoziție, cum ar fi „Mână prin curea”.

Degetele se furișează adesea pe fotografiile copiilor, așa că este o idee bună să îi avertizați pe copii să nu țină degetele pe obiectiv la prima întâlnire cu camera.

Pregătirea proiectelor fotografice pentru copii

Vizitând pagina noastră eduskills.plus, veți găsi diverse proiecte fotografice care sunt potrivite pentru implementare în grădinițe și școli. Cu toate acestea, puteți pregăti și dvs înșivă activități fotografice și le puteți lega de majoritatea activităților tematice din școală și grădiniță. Atunci când alegeți o activitate pe pagina noastră web sau când vă pregătiți propriile proiecte fotografice, vă recomandăm să luați în considerare următoarele elemente:

Pregătirea:

Stabiliți cum va fi implementat proiectul și la ce rezultate vă puteți aștepta. Dacă este necesar, pregătiți mostre de fotografii sau alte materiale pentru a ilustra în mod corespunzător o anumită temă. Nu ar trebui să exagerați cu exemple de fotografii, deoarece acestea pot influența prea mult imaginația creativă a copiilor și, astfel, le poate împiedica expresia lor originală.

Executarea:

La început, ar trebui alese proiecte care să-i familiarizeze treptat pe copii cu funcționarea camerei. Pentru început, sunt deosebit de potrivite activitățile în care copiii se uită la fotografii și descriu ce este pe ele. De asemenea, este o idee bună să familiarizați copiii mai îndeaproape cu aparatul de fotografiat, iar pentru o înțelegere mai ușoară se poate folosi o comparație cu corpul uman - obiectivul poate fi comparată cu ochiul uman, iar declanșatorul cu pleoapa, pentru că atunci când este deschis lasă lumina să pătrundă în ochi (este afișată o imagine).

La primii pași fotografici, copiii ar trebui să aibă cât mai multă libertate posibilă de a explora, în timp ce subiectul în sine ar trebui să aibă o importanță secundară. Puteți încuraja copiii să se joace cu distanța față de obiect, perspectiva și fotografia în funcție de sursa de lumină și altele asemenea. Odată ce vedeți că copiii sunt deja suverani în manipularea camerei, puteți trece la activități în care fotografia servește ca instrument pentru abordarea creativă a unei anumite teme. În orice caz, bucuria implicării creative și a expresiei în fotografiere ar trebui să fie întotdeauna în prim plan.

Lucrul în perechi și în grupuri: se atribuie o cameră unei perechi sau unui număr mic de copii care apoi fac fotografii alternativ. Cei care nu sunt echipați cu cameră la un moment dat pot poza pentru o fotografie sau pot susține pe copilul fotograf într-un alt mod. Dacă este necesar, stabiliți intervalul după care copiii își schimbă rolurile.

Muncă independentă: Distribuiți camere unui grup de copii, în timp ce ceilalți copii sunt preocupați cu o activitate diferită - poate fi o activitate legată de o anumită temă sau doar un joc liber.

Reflecția:

Odată ce copiii au făcut fotografiile, le-au procesat și le-au salvat pe computer, este indicat să reflectăm asupra activității în grup. Încurajați copiii să vorbească despre experiențele lor, despre ce le-a plăcut și despre ce le-ar fi putut cauza probleme. Aceste reflecții trebuie să fie înregistrate, pentru a putea pregăti mai ușor activitățile viitoare adaptate grupului. Conversația dvs. cu copiii este și un bun prilej de a analiza fotografiile făcute, în sensul că puteți să reflectați asupra efectului anumitor abordări: secțiune de imagine, iluminare, alegerea subiectelor etc.

Prin reflecție, copiii consolidează cunoștințele dobândite despre noi abordări fotografice precum și despre tema prestabilită. O conversație comună poate fi o sursă de idei noi și poate completa activitatea într-un mod semnificativ.

Elementele de bază ale fotografiei

Fotografia este mult mai mult decât „reproducerea” și documentarea obiectivă a unei realități tangibile. Fiecare fotografie este unică și, de asemenea, o reflectare a emoțiilor și a procesului de gândire al fotografului. Cu elementele sale artistice, fotografia evocă și răspunsuri interne unice din partea privitorului.

Pentru un copil, fotografia ar trebui să fie mai presus de toate o activitate ludică care să-i permită o exprimare liberă. Copilul stăpânește de obicei rapid, spontan și intuitiv mediul fotografic, întrucât comunicarea non-verbală/vizuală este adesea mai aproape de el decât cea verbală. Deși există reguli în fotografie, atunci când evaluăm creativitatea unui copil, preferăm să evităm evaluările bazate pe bine și rău. În schimb, mai degrabă ascultăm ceea ce copilul ar dori să ne comunice.

În fotografie, cunoaștem și acordăm atenție următoarelor domenii atunci când lucrăm cu un copil:

• Claritatea

  În mod normal, dorim ca obiectul pe care intenționăm să îl arătăm sau să-l expunem într-o fotografie să fie partea cea mai clară a imaginii. Acest lucru se realizează prin poziționarea camerei în mână în așa fel încât punctul de focalizare, reprezentat de un mic pătrat pe ecran sau în vizorul camerei, să cadă exact pe obiectul selectat. Când apăsați butonul declanșator până la jumătate, camera focalizează foarte clar automat subiectul, pe care îl auzim de obicei ca un bip scurt sau vedem că pătratul își schimbă culoarea. Când focalizarea are succes, puteți apăsa butonul declanșator până la capăt.

  În fotografie, veți stabili că obiectele care sunt mai departe sau mai aproape de focalizare sunt mai puțin ascuțite sau mai mult sau mai puțin „nefocalizate” în imagine (profunzime de câmp).

  Dacă doriți o compoziție a imaginii în care subiectul focalizat să nu se afle exact în centrul imaginii, țineți camera de la stânga la dreapta sau de sus în jos – în timp ce țineți butonul declanșator jumătate apăsat (focalizare automată blocată) pentru a obține compoziția corespunzătoare. Când suntem mulțumiți de ea, apăsați butonul până la capăt.

  Pentru ca claritatea din fotografie să fie bună, este important să aveți o postură stabilă atunci când apăsați butonul declanșator și să țineți camera în mână cât mai nemișcată. Acest lucru devine mai dificil la viteze mai mari ale obturatorului, care sunt setate în lumină scăzută. Drept urmare, este mai probabil ca fotografia să fie neclară sau „blurată”.

  Pentru copii, ținerea camerei în mod constant și apăsarea simultană a butonului declanșator poate fi o provocare destul de dificilă. Le explicăm copiilor și exersăm împreună cu ei cum pot ține camera în mână cât mai calm posibil și cum își pot stabiliza postura cu picioarele ușor întinse. Dacă este posibil, copiii pot ajuta și la stabilizare prin sprijinirea corpului, a mâinilor sau a aparatului foto pe un obiect stabil din apropiere (copac, perete, bancă...).

  

  

  

  

  

  
• Iluminare

  Ne așteptăm ca orice fotografie să fie iluminată corespunzător, nu prea întunecată sau prea luminoasă, chiar dacă este vorba de părțile individuale.

  Iluminarea adecvată este asigurată de luminometrul încorporat al camerei, iar setările a trei elemente principale joacă, de asemenea, un rol important: viteza luminii sau viteza obturatorului (exprimată de obicei în miimi, sutimi și zecimi de secundă, dar poate dura și mai mult), dimensiunea diafragmei (valoarea f) și sensibilitatea senzorului de lumină ISO. Toate aceste elemente sunt interconectate. Cu cât diafragma este mai deschisă, cu atât viteza obturatorului este mai mică și invers. O creșterea valorii ISO poate scurta și timpul de obturare, dar în acest caz, în imagine pot apărea granulații sau foșnete.

  Luminozitatea fotografiei este, desigur, influențată și de intensitatea luminii (zi - noapte, însorit - înnorat, exterior - interior...) și de sursa de lumină (față, spate, laterală...). Dacă suprafețele surprinse de fotografie sunt iluminate cu o gamă de lumină foarte mare, se poate întâmpla ca părți ale fotografiei să fie complet întunecate sau complet luminoase – acestea se numesc „arse”.

  

  

  

  

  
• Compoziția

  Compoziția unei fotografii ne spune cum motivele (figurine, obiecte, fundal etc.) sunt dispuse la suprafață sau cum alcătuiesc întreaga fotografie și în ce relație sunt între ele. Motivele se pot forma sau combina în diverse elemente artistice, cum ar fi puncte, curbe, diagonale, triunghiuri, cercuri, modele, texturi etc.

  Pentru că noi oamenii suntem ființe categoric vizuale, percepția spațiului și simțul compoziției artistice începe să se dezvolte de la o vârstă fragedă. Prin urmare, chiar și copiii sau profanii, dotați doar cu intuiție de bază, pot fi capabili să descrie o compoziție ca, de exemplu: simpatică sau neplăcută, ordonată sau neordonată, echilibrată sau dezechilibrata, statică sau dinamică, goală sau plină, moale sau solidă...

  Factorul cel mai important care determină compoziția unei fotografii este sectiunea de imagine. Prin observarea și deplasarea în spațiu, alegem mai întâi motivul principal, apoi determinăm poziția acestuia în spațiu (stânga - dreapta, jos - deasupra, central - treilea etc.), perspectiva privirii lui (broasca-, pasăre-). vedere...), și relația și atitudinea acesteia în raport cu alte motive.

  La încadrare folosim un obiectiv pentru a surprinde un unghi de vedere mai larg sau mai îngust.

  Cu o cameră verticală sau orientată spre peisaj în mână, selectăm formatul fotografiei (portret-portret, peisaj-peisaj).

  Unul dintre elementele compoziționale este, de asemenea, aranjarea și relația dintre părțile luminoase și întunecate ale fotografiei. De asemenea, importantă este și compoziția culorii, care depinde de distribuția și relația dintre diferitele culori sau grupuri de culori (culori reci, calde).

  Creăm un sentiment de reprezentare a profunzimii cu ajutorul liniilor, obiectelor suprapuse, relațiilor de dimensiune, adâncimea câmpului etc.

  Alte modalități de a construi o compoziție bună sunt: simetriile, umbrele și reflexiile, încadrarea internă, utilizarea rațională a spațiului gol etc.

  

  

  
• Genuri de fotografie

  Astăzi, pare aproape imposibil să numim toate tipurile și genurile de fotografie. Într-adevăr, genurile pot fi clasificate în funcție de diverse criterii precum: tipul suportului fotografic, tehnici, metode, scopuri, motive etc. Deosebim între:

  • Fotografie digitală și analogică,
  • Fotografie color și alb - negru
  • Fotografie artistică, comercială, fotojurnalistică, științifică, militară, ocazională etc.,
  • Fotografie creativă și fotografie cu un format fotografic fix,
  • Fotografii editate și needitate,
  • Fotografie de studio, stradală, subacvatică, „dronă”,
  • Fotografie de portret, de peisaj, de arhitectură, natură moartă, natură (…).

• Expresia fotografică

  Nicio fotografie nu este doar o reflectare „înghețată” a realității obiective, ci și întotdeauna o purtătoare sau mediatoare de interpretări subiective, idei, povești, emoții, gândire, comunicare, imaginație etc.

  Expresia fotografică permite și încurajează lucruri diferite. Cel mai frecvent dintre ele este reprezentarea unor persoane (portrete) cu expresiile faciale, gesturile mâinilor, postura, îmbrăcămintea, relațiile interpersonale etc.

  Fotografiem diferite motive care, la rândul lor, simbolizează diferite lucruri în culturile umane (de exemplu, stradă, casă, scară, copac, diferite plante, animale, soare, foc, gheață, nor, cruce, nod...).

  Noțiuni precum lumină, culoare și claritate au toate anumite semnificații; același lucru este valabil și pentru dimensiunile spațiale, cum ar fi stânga, dreapta, jos, sus, mijloc.

  Expresivitatea în fotografie este subliniată prin contraste și contrarii între diferite motive sau elemente artistice (aproape - departe, mic - mare, rapid - lent, negru - alb, simplu - complex), cât și uneori și prin asemănările și punctele de contact prezentate în fotografie.

  Abstractizarea unei imagini, oricât de mare ar fi în amploare, poate ajuta privitorul să-și încorporeze propria interpretare subiectivă în fotografie.

  Deseori se spune că fotografiile cu cea mai puternică poveste sunt unice și că au fost făcute exact în momentul potrivit, decisiv.

• Transferarea și salvarea fotografiilor pe un computer

  Alți pași necesari și proceduri creative, la care copiii înșiși trebuie să participe activ, se pot dovedi a fi la fel de distractive ca și fotografierea.

  Primul lucru care este de făcut după o ședință foto - să transferăm fotografiile pe un computer, pe care am organizat în prealabil o structură semnificativă și o numire a fișierelor . Acest lucru este important pentru că astfel, ulterior putem să găsim mai ușor ceea ce căutăm în multitudinea de fotografii.

  Examinați cu atenție toate fotografiile, deoarece afișajul cu ecran mare ne permite să vedem detaliile pe care poate le-am fi ratat anterior. După revizuire, faceți o selecție și decideți ce fotografii trebuie șterse și care sunt potrivite pentru prelucrare ulterioară, tipărire, publicare etc.

  Asigurați-vă întotdeauna că faceți copii de rezervă și stocați datele și pe alte medii.

• Procesarea fotografiilor cu un program de calculator

  În funcție de cunoștințele de computer ale dumneavoastră și ale copilului, selectați și folosiți un program de calculator adecvat și accesibil pentru editarea și procesarea fotografiilor.

  Pentru un asemenea proiect cu copiii este suficient să folosiți câteva funcții creative de bază precum: decuparea, corectarea luminii și a culorilor, redimensionarea imaginii în scopul publicării pe Internet, trimiterea prin e-mail sau presă.

• Prezentarea fotografiilor

  Procesul creativ, în care copiii se implică din nou activ, continuă cu reflecția și prezentarea uneia sau mai multor fotografii. Dacă există mai multe fotografii, acestea pot fi grupate într-o colecție, serie sau colaj.

  Fotografiile pot fi prezentate sub formă de proiecții video, expoziții tipărite, cărți foto, publicații pe Internet/rețele sociale, e-mail-uri, etc.

  La prezentarea fotografiilor acordați atenție drepturilor tuturor subiecților implicați, respectându-le și protejându-le intimitatea.

  De asemenea, îi puteți încuraja pe copiii să numească fotografiile selectate. Un titlu care nu descrie doar conținutul fotografiei poate spori valoarea fotografiei și poate reprezenta un element creativ suplimentar.

  

  

  
• Implicarea spectatorului

  Procesul creativ ar trebui să includă și spectatorii, care pot – prin comentariile, sugestiile, reflecțiile și laudele lor – să aducă o contribuție importantă la consolidarea imaginii de sine pozitive a copiilor și a motivației lor pentru progrese viitoare.

  O persoană adultă ar trebui să modereze conversații care au loc într-un grup educațional sau într-o familie.

  Reacțiile spectatorilor la fotografiile afișate pot fi obținute și cu ajutorul rețelelor de socializare, o carte de impresii prezentă la expoziția tipărită, e-mail-uri etc.